„Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni… ” (Luca 18:11)

     Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa despre „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14). Lecția pe care o învățăm din această pildă este că Dumnezeu are o toleranță mai mare față de un păcătos sincer, decât față de un creștin fariseic. Când fariseul se felicita pentru păcate pe care nu le-a comis – înșelătorie, adulter etc. – el s-a făcut vinovat de păcatul mândriei spirituale. Întrebare: Ce trăsătură de caracter reprezintă pentru tine o sursă de mândrie? Îi cântărești pe ceilalți prin prisma realizărilor tale și le oferi punctajul corespunzător? Singura faptă care ne face acceptabili înaintea lui Dumnezeu are la bază lucrarea lui Hristos de la cruce. De unde știm? Din Biblie: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Neprihănirea care ne mântuie ne-a fost atribuită – și nu am câștigat-o! Așadar, nu fi fariseic!